Unde s-a ajuns cu criza

Nu stiu ce stiati voi despre greci, dar eu unul nu credeam ca locuitorii tarii in care ne petrecem niste zile frumoase de concediu sunt in stare de asa ceva:

Steaguri rosii. Defilare cu steaguri de culoare rosie, simbol al comunistilor. In cea mai veche democratie din lume.

Si nu e vorba numai de Grecia, o tara ca oricare alta pana la urma. Problema e alta. Criza a trecut deja la alt nivel.

Adica a inceput cu niste caderi de burse in urma cu un an si ceva. Apoi au inceput recesiunile economice. Apoi programele de stimulare ale economiei. Apoi a crescut gradul de indatorare in urma acestora. Apoi reducerea cheltuielilor bugetare. Somaj. Saracie.

Criza a coborat, incet-incet, din inaltul pietelor de capital unde au acces brokerii si alti tehnicieni ai finantelor, pana in buzunarul ultimului om.

Ciudat este ca incepe sa se simta tot mai acut revolta maselor. Asta e semn ca oamenii au ajuns la refuz.

Poate ca paharul este prea plin.

Câți oameni de HR are Apa Nova? Foarte mulți!

Apa Nova,  concesionarul serviciilor publice de apa si canalizare din Bucuresti,  companie in care statul mai are ceva actiuni, undeva sub 20%, are 1950 de angajati, asa cum scrie aici.

Mai ieri, pe blogul unei firme de consultanta si trainiguri, care a reusit sa obtina organizarea unui teambuilding cu apa Nova Scrie asa:

“Desi in general departamentul de resurse umane organizeaza teambuildingurile, in acest weekend am avut parte de o echipa de HR ca si participant. Directia de Comunicare si Resurse Umane a Apa Nova – in total 60 de persoane care se simt bine impreuna au beneficiat de un teambuilding de nota 10 (cu echipa Vision).”

Asadar, 60 de oameni care fac doar relatii publice si resurse umane. Sa presupunem ca 30 de oameni se ocupa de HR si 30 de relatiile cu presa.

30 de oameni la HR nu e cam mult?

Sa zicem ca sunt mai putini la HR. Asta inseamna ca ar fi mai multi care se ocupa de relatiile cu presa…Daca ar fi pus cate un om pentru fiecare ziar din Bucuresti, tot nu ar avea ce sa faca atatia zeci de oameni.

De ce nu facem nimic cu gropile?

In zona Unirii, in fata magazinului Intersport, chiar in intersectie, este o groapa imensa. Norocul este ca, fiind in intersectie, nu o ia nimeni in plin, pentru ca de regula nu se intra cu viteza. Altfel, in aceasta groapa si-ar fi gasit sfarsitul multe bai de ulei.

Oamenii lui Oprescu nu au reusit, probabil, sa ajunga in buricul targului si cine stie cand vor ajunge.

Ma intreb insa de ce nu putem noi, romanii, sa avem o viziune mai larga asupra “afacerilor cu asfalt”.

La noi se merge pe urmatorul rationament: punem un asfalt mai prost, care sa nu dureze foarte mult, pentru ca apoi sa venim din nou sa asfaltam. In felul asta ne asiguram ca avem activitate pe mai mult timp si, implicit, venituri si profit. Daca asfaltam in fiecare an, firma nu moare.

In afara, se gandeste altfel: Facem asfalt de buna calitate, care sa nu se strice soselele si nici masinile. Dar asta nu inseamna ca dupa ce asfaltam dam faliment. Orice lucru, cat ar fi el de bun, trebuie intretinut. Astfel ca se poate castiga o paine buna din intretinerea soselelor.

In Germania, de exemplu, pot fi vazute deseori utilaje care acopera mici fisuri sau chestii foarte minore aparute in asfalt.

Nu este necesar sa faci un lucru de proasta calitate ca sa-ti asiguri activitate.

Noi de ce nu putem gandi asa?

Cineva a găsit o soluție pentru Grecia

Este vorba despre un deputat german care a venit cu idee intr-adevar originala.

 Marco Wanderwitz a declarat pentru Bild ca Grecia ar trebui sa-si vanda insulele pentru a scapa de datorii.

“Daca UE si Germania vor ajuta Grecia, acestea trebuie sa beneficieze de niste garantii. Sa ne dea insulele”, a spus neamtul, care ar fi adaugat ceva de genul: “Noi va dam cash, voi ne dati insula Corfu”.  

Grecia are 6.000 de insule, majoritatea nelocuite, dar probabil ca nemtii ar face niste investitii in turism si si-ar scoate niste bani pe termen mediu. Recunosc, pentru Grecia ar fi trist daca, prin absurd, s-ar ajunge la un asemenea scenariu.

Dar ideea nu e rea, nu e rea deloc…:)

Teoria conspirației, un nou pas

Anul asta a inceput trist. Si nu o spun la modul abstract, dintr-o perspectiva pesimista. O spun la modul concret: in ianuarie cutremur catastrofal in Haiti, in februarie cutremur urias in Chile.

In termeni statistici, dar si in termeni absoluti, chestia asta s-ar traduce prin: un cutremur pe luna.

In fata sutelor de mii de victime, orice exercitiu de retorica isi pierde sensul.

Insa nu pot sa nu remac faptul ca de cativa ani incoace, mai precis din 2004, s-a nascut si s-a dezvoltat o teorie imbratisata de tot mai multi oameni: cutremurele sunt provocate deliberat de niste oameni.

Tsunami (2004), cutremurul din China (2008), cele din Haiti si Chile alimenteaza tot mai multi oameni cu teoria conspirationista care spune ca exista niste baieti care fac ei ce fac si mai misca niste placi ca sa mai moara niste oameni. scopul fiind acela de a restrange populatia globului.

Prima data cand mi-a trecut mai serios pe langa ureche acest soi de informatii a fost in urma cu o luna, imediat dupa evenimentul din Haiti. Astazi, la 2 zile de la seismul din Chile, aud iar.

Daca pana acum se vorbea despre criza financiara, care a fost creata de niste baieti, acum se vorbeste despre cutremure man made. E un nou pas. De fapt e un alt aspect al aceleiasi teorii.

Suprinzator este ca din ce in ce mai multi oameni sunt convinsi ca asa e, mai ales ca informatiile de acest tip sunt din belsug pe net. In incercarea de a contrazice o astfel de argumentatie mai mult sau mai putin logica, nu primesti decat un singur raspuns:

“Cum iti explici ca au inceput sa fie cate unul pe luna?”

Trist…

De ce nu ne place Dacia Duster?

Maine incepe Salonul Auto de la Geneva, unde Dacia va lansa primul sau SUV. De la aparitia conceptului Duster pana la ultimele stiri care au avut ca tema teste cu varianta finala a Daciei Duster am citit zeci, poate sute de comentarii pe capital.ro legate de noul model.

Opiniile romanilor se impart in 2 categorii: cei carora nu le place absolut nimic din ceea ce face Dacia, implicit nici Duster, si cei carora le place absolut tot ce face producatorul roman, inclusiv SUV-ul.

Comentariile care se refera exclusiv la Duster sunt destul de putine si nimeni dintre “detractori” nu a reusit sa argumenteze clar de ce ultimul model Dacia este un fiasco. Asa cum nimeni dintre simpatizanti nu a reusit sa demonstreze ca Duster-ul este o revelatie.

De exemplu, francezii si-au gasit un argument pe care bat moneda ori de cate ori vorbesc de Duster: va fi un SUV low-cost.

La noi nici macar acest argument nu sta in picioare. Cei care isi dau cu parerea despre Duster se raporteaza la modelele precedente, in special la Logan. Cei care au experiente neplacute cu Loganul spun ca SUV-ul Dacia va fi un esec. Si invers, cei carora nu le place Loganul isi varsa dispretul pe Duster.

Asadar, de ce (nu) ne place Dacia Duster?

Cine este mai penibil: bugetarul român sau cel grec?

50.000 de greci au intrat in greva pentru faptul ca li s-a taiat al 14-lea salariu!

Daca la noi exista practica celui de-al 13 salariu, grecii au plusat: aveau al 14-lea salariu, care se dadea ca prima de vacanta. Insa romanii recupereaza: au spor pentru recuperare dupa concediu. Si spor de toamna. Si spor de xerox.  Si spor de munca in conditii penibile.

Evident, trebuia facuta o precizare: nu toti bugetarii au astfel de sporuri, ci doar unii. Nu are sens si nu este corect sa-i bagi pe toti in aceeasi oala.

La greci, 50.000 de oameni au iesit in strada ca sa protesteze impotriva masurilor “austere” pe care guvernul lor le-a luat in incercarea de a mai rezolva problema cu deficitul. N-a mers: grecul tine la cel de-al 14-lea salariu. E dreptul lui! E dreptul lui?

Act de razboi!

“Greece has already imposed broad spending cuts but says it is under pressure from the EU to cut salaries in the civil service. Unions say cutting Greeks’ so-called 14th salary – part of annual pay held back as a holiday bonus – for public workers would be taken as “an act of war.” (AP)

Cine e mai tare: bugetarul roman care ia spor ca sa-si vina in fire cand se intoarce din concediul obositor sau grecul care are 14 salarii pe an?

China, puternică dar fricoasă

China a reusit performanta sa aiba o crestere economica suficient de mare in perioada crizei. Astfel ca atunci cand altii au vazut anul trecut numai PIB-uri cu minus, China a avut crestere de 8,7%. Nu e putin lucru.

Apoi, regimul politic de la Beijing este stabil, iar toate reformele si deciziile economice luate de catre guvern determina o apropiere a Chinei cu pasi mici dar siguri de locul doi in topul marilor economii ale lumii.

Si cu toate acestea exista ceva care nu merge:

1. Google se plange ca nu mai poate afaceri in China din cauza cenzurii. In replica, guvernul chinez spune ca internetul trebuie controlat.

Apoi avem controlul presei: Anul 2009 a insemnat pentru presa chineza intensificarea controalelor si a actelor de reprimare a jurnalistilor, potrivit unui raport al Federatiei Internationale a Jurnalistilor.

2. Guvernul de la Beijing maraie la orice personalitate si orice lider care indrazneste sa se intalneasca cu Dalai Lama. In 2008 a marait la Sarkozy si, mai recent, la Obama.

De ce vrea China sa controleze totul?

Raspunsul poate fi unul cat se poate de simplu. In optica liderilor de la Beijing, controlul inseamna putere, iar lipsa controlului ar putea insemna pierderea puterii.

Chinei ii este teama ca in lipsa controlului, tara ar putea aluneca incet-incet spre adoptarea modelului occidental, ceea ce nu ar fi foarte placut pentru cei care tin in maini fraiele unei tari cu mai mult de un miliard de oameni.

Sa ne gandim ce ar insemna ca o masura adoptata de guvern sa fie taxata de chinezi printr-o greva in cel mai pur stil frantuzesc?

In cadrul unui seminar la care am participat de curand, economistul sef al Saxo Bank observa ca planul de simulare a economiei chineze a functionat cel mai bine tocmai pentru ca cei cativa oameni care se afla la varf nu au stat sa intrebe-n stanga si-n dreapta daca si cine e de acord. L-au gandit si l-au aplicat fara prea mult tam-tam.

Altfel, la finalul anului nu mai vorbeam de crestere de 8,7%.

Chinei ii este teama de ea insasi. A devenit foarte puternica si stie ca poate deveni periculoasa, in primul rand pentru ea. Astfel ca incearca sa controleze si sa se autocontroleze.

Acum eu stau si ma intreb: Cum va rezolva China aceasta teama de ea insasi?

Ce se intampla in scara blogului?

Totul a inceput cand eram mici. Ne adunam serile in scara blocului si acolo erau tot felul de discutii. Dezbateam absolut orice putea sa fie dezbatut. Abordam teme din cele mai variate: de la chestii profund-filosofice la chestii mai practice. Discutam chiar si teme la care nu ne pricepeam, dar incercam sa gasim raspunsuri, cum erau celebrele si interminabilele discutii despre extraterestii si OZN-uri.

“DEZBÁTE, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).“ (cf. dexonline.ro)

M-am gandit sa deschid un blog, intitulat “In Scara Blogului”, care sa fie o oglinda a scarii de bloc, in care ne adunam in serile de vara sau in dupa-amiezele geroase de iarna. Aici, vor fi dezbateri, discutii. Vom dezbate opinii, comentarii, informatii. Absolut orice poate fi dezbatut.

Multi dintre cititorii capital.ro au comentarii interesante la articolele care apar pe site. Imi voi permite sa le aduc in prim plan pe acest blog pe cele care merita scoase la lumina.

In scara blogului va fi exact ca in scara blocului.