China a reusit performanta sa aiba o crestere economica suficient de mare in perioada crizei. Astfel ca atunci cand altii au vazut anul trecut numai PIB-uri cu minus, China a avut crestere de 8,7%. Nu e putin lucru.
Apoi, regimul politic de la Beijing este stabil, iar toate reformele si deciziile economice luate de catre guvern determina o apropiere a Chinei cu pasi mici dar siguri de locul doi in topul marilor economii ale lumii.
Si cu toate acestea exista ceva care nu merge:
1. Google se plange ca nu mai poate afaceri in China din cauza cenzurii. In replica, guvernul chinez spune ca internetul trebuie controlat.
Apoi avem controlul presei: Anul 2009 a insemnat pentru presa chineza intensificarea controalelor si a actelor de reprimare a jurnalistilor, potrivit unui raport al Federatiei Internationale a Jurnalistilor.
2. Guvernul de la Beijing maraie la orice personalitate si orice lider care indrazneste sa se intalneasca cu Dalai Lama. In 2008 a marait la Sarkozy si, mai recent, la Obama.
De ce vrea China sa controleze totul?
Raspunsul poate fi unul cat se poate de simplu. In optica liderilor de la Beijing, controlul inseamna putere, iar lipsa controlului ar putea insemna pierderea puterii.
Chinei ii este teama ca in lipsa controlului, tara ar putea aluneca incet-incet spre adoptarea modelului occidental, ceea ce nu ar fi foarte placut pentru cei care tin in maini fraiele unei tari cu mai mult de un miliard de oameni.
Sa ne gandim ce ar insemna ca o masura adoptata de guvern sa fie taxata de chinezi printr-o greva in cel mai pur stil frantuzesc?
In cadrul unui seminar la care am participat de curand, economistul sef al Saxo Bank observa ca planul de simulare a economiei chineze a functionat cel mai bine tocmai pentru ca cei cativa oameni care se afla la varf nu au stat sa intrebe-n stanga si-n dreapta daca si cine e de acord. L-au gandit si l-au aplicat fara prea mult tam-tam.
Altfel, la finalul anului nu mai vorbeam de crestere de 8,7%.
Chinei ii este teama de ea insasi. A devenit foarte puternica si stie ca poate deveni periculoasa, in primul rand pentru ea. Astfel ca incearca sa controleze si sa se autocontroleze.
Acum eu stau si ma intreb: Cum va rezolva China aceasta teama de ea insasi?
In Scara Blogului 
27 februarie 2010 la 14:54
China nu va rezolva in nici un fel problema „teama de ea insasi” pentru ca „problema” este pur retorica. Va continua sa creasca atata vreme cat va reusi sa importe materiile prime necesare. Se va orienta din ce in ce mai mult spre defacerea interna pentru ca pietele internationale „grase” din America de Nord si Europa au inceput sa se inchida aplicand tot mai multe pachete protectioniste.
Nici o economie occidentala nu poate concura cu China, indiferent cate eforturi ar face. Cata vreme ai la dispozitie sute de milioane de muncitori inregimentati, platiti mizerabil pentru standardele occidentale vei avea costuri de productie atat de reduse pe care nimeni nu poate sa le atinga.
Globalizarea economica a fost o mare tampenie. Ca si Uniunea Europeana. O parte din statele membre UE (Grecia, Spania, Irlanda, Portugalia) sunt la pamant cu bugetele si balantele nationale. Somaj in crestere, economie impotmolita, in unele cazuri coruptie (Grecia in special) si o nevoie de bani teribila, bani de care nimeni nu dispune. Abia acum se vad efectele deciziilor pripite si nerabdarea de a culege fructele inainte de a fi coapte. Globalizarea industriala a bagat in somaj zeci de milioane de oameni in occident si America de Nord. Marile corporatii au facut profituri obscene dar populatia a saracit cumplit. Iar guvernele se trezesc cu o nota de plata pe care nu o pot acoperi.
Pana mai ieri majoritatea analistilor erau convinsi ca ascensiunea Chinei este de nestapanit. De doua luni incoace lucrurile au inceput sa apara in alta lumina iar Beijingul este tot mai nelinistit.
Economia chineza continua sa creasca pentru ca au rezerve financiare enorme. Dar au stocuri de productie imense pe care nu le cumpara nimeni. Si aici incepe cosmarul celor de la Beijing. Daca continua sa mearga pe desfacerea interna, mariri de salarii si a standardului de viata al chinezului de rand, asta va costa enorm. Isi vor topi o mare parte din muntele de dolari si tresurery bonds pe care stau si clocesc. Eh, tot mai bine decat sa ajunga hartie nefolositoare daca economia USA nu incepe sa urce.
China are in fata o dilema urata. Nu ii este frica deloc de ea insasi. Chinezii sunt foarte rabdatori si nu se pripesc sa ia o decizie. Dar nu au optiuni la indemana. Fara export masiv economia incepe sa stagneze. Isi pot controla populatia? Evident. Nu le-a fost jena sa bage tancurile in multime acum 20 de ani si o vor face din nou. Dar daca incep sa-si piarda din prestigiul de mare putere (care a inceput sa le placa tot mai mult) povestea e groasa. Si este exact ce Obama, Merkel si Sarkozy au incput sa coaca de o vreme incoace. Tot mai multe restrictii de export pentru China, tot mai multe restrictii la permise de munca si tot mai putina tehnologie care pleaca spre China.
Intrebarea nu este „ce va face CHina” ci mai degraba „ce va face occidentul” ca sa iasa din fundatura economica in care s-a bagat cu buna stiinta din lacomie si lipsa de viziune pe termen lung.
27 februarie 2010 la 15:17
Probabil ca toate aceste dileme economice si politice nascute din tensiuni geopolitice nu au decat un singur raspuns: razboiul. Sa nu uitam faptul ca economia chineza are un pol de crestere foarte important reprezentat de Occident. Nu stiu daca fara occidentalu, China ar fi putut creste atat de mult, numai cu ce consuma africanii si unele popoare asiatice. Lacomia occidentalului de care vorbeti s-a tradus in chineza prin crestere economica puternica. La un moment dat, daca puternicii lumii occidentale vor continua s loveasca la temelia economiei chineze cu tot felul de interdictii, China se va revolta. Atunci va fi greu…
27 februarie 2010 la 21:50
Militar China nu este pregatita de o confruntare de proportii si o stie foarte bine. Tehnologic sunt inca mult in urma USA. Estimarile (din nou estimarile care se dovedesc teribil de nerealiste) dau o perioada de vreo 20 de ani pentru eliminarea decalajului tehnologic militar.
Problema este ca se stie foarte exact cum incepe un razboi dar nimeni nu este capabil sa prevada cum se va sfarsi. Aventura USA in Iraq si Afghanistan era planificata sa dureze maxim un an de zile. In curand se vor implini 10 ani si lucrurile arata tot mai rau. Zeci de mii de morti din toate taberele, sute de miliarde de dolari cheltuiti in vant si toate astea pentru ce? Ca sa aducem si sa implementam democratia intr-o tara ca Afghanistanul? O tara care se afla la nivel tribal ca structura sociala? Chiar crede cineva ca afghanii doreau sa imbratiseze principiile democratice occidentale? De ce ar face-o? Traditia lor, cultura si religia in care se nasc, traiesc si mor nu au nimic de-a face cu principiile pe care noi care traim in Occident le consideram juste si morale.
China are o cultura si o traditie veche de 5,000 de ani. Imbratiseaza avantajele materiale ale occidentului dar cultural bariera este mul tmai puternica decat se crede. Dupa capitulare, in 1945, Japonia a imbratisat „democratia occidentala”. Pentru ca asa a decis imparatul Hirohito profund recunoscator ca presedintele Truman l- lasat sa-si pastreze tronul si nu a fost judecat si executat intr-un proces de gen Nuremberg. Desi unii spun ca ar fi meritat-o cu prisosinta. Dar japonezii nu au luat absolut nimic din principiile democratice care sa fie in contradictie cu cultura traditionala. Au imbratisat economia eficienta occidentala, au devenit leaders intr-o multitudine de cutting-edge industries dar traditional nimic nu s-a schimbat in mentalitatea Japoniei.
China merge pe o linie paralela, adevarat foarte diferita de Japonia. Are un regim politic descris cu bunavointa ca „totalitar” o economie puternic centralizata si un dispret total fata de drepturile omului atat de dragi occidentului.
Un razboi presupune un efort teribil si China stie foarte bine asta. Au invatat din greselile colonialismului european si mai recent din esecurile capitalismului american. De accea a ales „the soft conquering way” in Africa prin dominatie economica. Au investit in Africa pentru ca America nu este interesata de Africa prea mult. Adica au primit unda verde. Daca in final se va ajunge la un conflic armat va fi numai datorita resurselor.
Calculul occidentului a fost simplu: inchidem pietele de import si oprim avantul economic al Chinei. Planul deja a fost pus in aplicare la sfarsitul anului trecut.
In opinia mea, China va gasi o metoda de a depasi obstacolele existente distantandu-se si mai mult de obiectivul stabilirii unui oarecare numitor comun cu occidentul.
China nu cred ca se va revolta, sunt mult mai subtili si stiu sa evite un conflict cand nu le convine. Si au un avantaj enorm fata de europeni sau de americani: o strategie nationala pe termen lung pe care o coc cum trebuie si tin cu dintii de atingerea obiectivelor.
Pe zi ce trece devin tot mai puternici si toti stim si suntem de acord cu asta. Problema este cum se poate „integra” China in economia mondiala evitand conflicte militare si economice devastatoare.
Pentru ca asta este intrebarea de un milion de dolari. Cine are un raspuns la asta este de admirat. Din pacate eu nu-l am.
1 martie 2010 la 1:37
China va creste asa cum a crescut si Japonia. Acum 15 ani miracolul japonez facea valuri dar de 10 ani economia japoneza stagneaza. China e mai dificil de guvernat nu numai ca numar dar si ca structura si dictatura partidului unic si a armatei mentine coerenta cu forta. In 2000 toate companiile mari americane au dat afara oamenii lor si au deschis fabrici in China caci la pretul de atunci un inginer american cistiga de 10 ori mai mult ca unul chinez iar la muncitori raportul era de 1 la 20. Asta era in 2000 dar cu fiecare an decalajul dintre costuri a devenit din ce in ce mai mic si avantajele mutarii devin chiar dezavantaje, costuri mari, risc politic, furtul tehnologic etc. Asa a devenit Tailanda dar si alte tari mai atractive. Cit de mult poate rezista un sistem totalitar in fond in paralel cu o societate umana din ce in ce mai informata, educata, pretentioasa si luxoasa cind una cele doua parti conflictuale ale acestui sistem decide de a conduce singura pentru a nu pierde total controlul? schimbarea in bine a vietii chinezului va aduce schimbari de mentalitate dificil de stopat prin metode democratice. si atunci ce cine va mai investi sau lasa profitul acolo?